Creăm condiţii pentru implanrare

Sinus-lifting

• Graniţa sinusului maxilar pînă la operaţie
• Graniţa sinusului maxilar după operaţie

Sinus-lifting  este o intervenţie chirurgicală care vizează îmbunătăţirea condiţiilor pentru aplicarea implanturilor dentare la atrofia osoasă a maxilarului superior.

Operaţia "sinus-lifting" nu este una nouă. Aplicarea cu succes a implanturilor dentare în masa osoasă care este posibilă datorită sinus-liftingului, a fost realizată şi la sfârşitul anilor 50 a secolului XX.

Există 2 tipuri de sinus-lifting: deschis şi închis. Sinus-liftingul închis este efectuat atunci când ţesutul osos în proiecţia sinusurilor maxilare este de cel puţin 10 mm. În cazul în care această distanţă este mai mică de 10 mm, se aplică sinus-liftingul deschis.

În care cazuri este efectuată aperaţia "sinus-lifting "?

„Sinus-lifting” este recomandat la atrofia maxilarului superior. Osul spongios a maxilarului superior este foarte diferit de altele - are mai mult spaţiu şi volum mic a ţesutului osos. Când dintele este pierdut apare pneumatizarea sinusurilor şi se agravează calitatea ţesutului osos.

Cu mărirea masivului osos în zona sinusului „sinus-lifting" permite chirurgului aplicarea implanturilor mai lungi, ceea ce este de preferinţă în parţile laterale ale maxilei pentru crearea condiţiilor pentru o rezistenţă adecvată asupra presiunei ocluzale. "Sinus-lifting" este recomandat atunci când înălţimea mică a apofizei alveolare împiedică aplicarea implantului cu lungimea de la 10 mm. În cazul în care lăţimea osului alveolar este mai puţin de 4 mm este recomandată  tehnica de mărire a lăţimii. În funcţie de grosimea implanturilor dentare osul alveolar poate fi plasat fie simultan cu executarea "sinus-liftingului", sau ceva timp după vindecarea ranei.

Implanturile instalate simultan cu „sinus-lifting”, pot fi descoperite şi încărcate treptat dupa 6-9 luni după operaţie. Încărcarea treptată permite osului să se întărească dar  dentistului permite evaluarea reacţiei a implantului înainte de confecţionarea construcţiei ortopedice permanente.

În cazul în care aplicarea  implanturilor dentare nu este recomandată simultan cu „sinus-lifting”, aplicarea lor este recomandată după 4 luni de la operaţie. La momentul acesta parte majoră a materialului nu este organizată şi va rămâne moale. Acest lucru face aplicarea implantului dupa operaţie relativ uşoară şi indoloră.

Atunci cînd „sinus-lifting” este efectuat profesional riscul complicaţiilor este minimizat.

Plastia osoasă (augmentare)

Ce avem în vedere cînd vorbim despre volumul osului?

Dacă dinţii în osul maxilar sunt în normă, acestea constant participă mastecaţia produselor alimentare. În consecinţă, osul este ţinut sub presiune, diferit în părţi diferite ale arcadei dentare. Presiunea este un stimul major pentru integritatea osului. După extragerea unuia sau a mai multor dinţi, presiunea asupra secţiunilor relevante a osului dispare, ceea ce încalcă procesul de integritateal lui. Aceasta situaţie stimulează resorbţia şi atrofia osoasă (scăderea în volum) în înălţime, şi pe lăţime. Deci, în primul an după extracţia dintelui osul alveolar este redus cu 2-3 mm la maxilarul superior, dar la mandibula cu 4-5 mm. Ulterior atrofia şi resorbţia osului alveolar se extinde, în medie cu 0,5 mm pe an pe maxilarul inferior, şi cu 0,2 mm pe maxilarul superior.

Resorbţia şi atrofia osului alveolar depinde în mare parte de:

• Cauza extragerii a dintelui (parodontita, parodontoza, periodontita, etc)
• Continuitatea extracţiei dentare (în intervaluri de timp)
• Calitatea asistenţei chirurgicale (gradul de prejudiciu cauzat în timpul extracţiei unui dinte, aplicarea plastiei osoase într-o etapă după extracţia dintelui, etc)
• Calitatea tratamentului ortopedic, etc.

În cazul în care volumul osos este  insuficient pentru implantare, noi aplicăm plastica osoasă pentru mărirea volumului a osului alveolar. Mărirea înălţimei  părţii atrofiate a mandibulei poate fi realizată prin utilizarea autotransplantantelor osoase, blocurilor osoase sau osului artificial. Acest tip de transplantare este prevăzut pentru a restabili osul care a fost supus resorbţiei din cauza pierderii unui dinte sau dinţilor şi este compus din următoare etape:

Datorită exfolierii lamboului muco-osos este creat accesul la defectul osos in zona dintelui extras.

Preparatul de os artificial este aplicat în defectul osos.

Pentru vindecarea rănilor şi integrare a ţesutului osos străi rana este  strâns suturată.

Ulterior, după 4-6 luni după integrarea deplină a osului se efectuează  un rentghen panoramic şi se rezolvă problema implantării ulterioare.